Bitcoin este văzut ca aur digital, deoarece este rar și durabil, dar poate fi stocat și împărțit cu ușurință. Ethereum este văzut ca un computer descentralizat, deoarece rețeaua este folosită pentru a rula aplicații descentralizate (Dapps), adică aplicații care nu sunt sub controlul unei autorități centrale.
După capitalizarea de piață, adresele unice și volumul de tranzacționare pe exchange-urile de crypto-monede, Bitcoin și Ethereum se clasează pe primele locuri.
Atât Bitcoin, cât și Ethereum au asemănări: sunt active bazate pe un blockchain, pot fi stocate în portofele digitale, pot folosi șiruri alfanumerice ca adrese și sunt tranzacționate pe exchange-urile de crypto-monede.
Ambele sunt crypto-monede descentralizate – ceea ce înseamnă că nu sunt emise sau reglementate de băncile centrale sau alte autorități financiare. În schimb, se bazează pe computere care rulează copii ale rețelelor lor, cunoscute sub numele de noduri, pentru a se asigura că fiecare participant al rețelei este pe aceeași pagină.
Există diferențe esențiale între ambele crypto-monede. Aceste diferențe au condus la diverse dezbateri în care unii susțin că BTC și ETH sunt concurenți. În realitate, ele se pot completa reciproc. Bitcoin poate fi folosit ca depozit de valoare, în timp ce ETH poate fi folosit pentru a interacționa cu aplicațiile construite pe blockchainul Ethereum.
Ce este Bitcoin?
Bitcoin a fost prima crypto-monedă lansată și care funcționează independent de orice autoritate centrală. Primul block de date din blockchainul său, cunoscut sub numele de Genesis Block, a fost minat în Ianuarie 2009, de către creatorul său Satoshi Nakamoto. De atunci, adoptarea Bitcoin a crescut constant. BTC a fost creat ca un sistem electronic de numerar peer-to-peer (P2P), ceea ce înseamnă că tranzacțiile pot fi efectuate fără nicio autoritate centrală.
Bitcoin este un sistem de plăți electronice, care elimină necesitatea unui terț sau a unei autorități centrale care să verifice tranzacția. În schimb, se bazează pe o rețea descentralizată de utilizatori care rulează pe blockchainul Bitcoin, cu un set de reguli pe care trebuie să le respecte fiecare participant la rețea. Regulile determinate de blockchain determină modul în care funcționează tranzacțiile, timpul necesar tranzacțiilor pentru a se deconta, o limită de aprovizionare de 21 milioane de BTC și multe altele.
Bitcoin a fost prima crypto monedă bazată pe tehnologia registrului descentralizat (DLT) numită blockchain. Această tehnologie a rezolvat o serie de probleme, inclusiv Byzantine Generals Problem, care descrie dificultatea pe care o au sistemele descentralizate de a ajunge la un acord asupra unui singur adevăr. Pentru a depăși această problemă, Bitcoin folosește o metodă numită Proof-of-Work (PoW) și un blockchain.
Blockchainul Bitcoin este disponibil public și este asociat cu istoricul fiecărei tranzacții efectuate vreodată pe acesta, în timp ce este distribuit între mai multe noduri pentru a preveni falsificarea.
Minerii blockchainului Bitcoin generează și difuzează aceste blockuri printr-un proces PoW în care mașinile folosesc cantități mari de putere de calcul pentru a se angaja în funcția de hashing. Prin Proof-of-Work, participanții rețelei ajung la un consens.
Minarea și consensul asigură securitatea blockchainului. Datorită faptului că Bitcoin este sigur, care poate fi tranzacționat în orice moment, fără ca intermediari sau băncile centrale să-l controleze, a ajutat popularitatea crypto-monedei să crească în timp.
În timp ce BTC a început ca un mijloc de schimb, ceea ce înseamnă că poate facilita achiziția de bunuri și servicii, a fost adoptat și ca un depozit de valoare. Un depozit de valoare este un activ a cărui valoare se menține în timp.
Ce este Ethereum?
În timp ce Bitcoin folosește tehnologia blockchain pentru tranzacții și permite atașarea nodurilor și mesajelor la fiecare tranzacție, Ethereum utilizează tehnologia blockchain pentru a crea un computer descentralizat.
Ethereum este o rețea descentralizată de tip open-source, alimentată de crypto-moneda sa nativă Ether, care este folosită pentru a face tranzacții și a interacționa cu aplicațiile construite pe blockchain. Whitepaper-ul Ethereum a fost publicată în 2013 de către co-fondatorul său Vitalik Buterin.
Contractele inteligente permit crearea aplicațiilor descentralizate (DApps). Acestea sunt aplicații care funcționează fără o entitate centrală în spatele lor. În 2014, Buterin și ceilalți co-fondatori ai Ethereum au vândut Ether pentru a strânge fonduri cu scopul de a dezvolta în continuare proiectul.
Inovația pe rețeaua Ethereum este în creștere, aplicațiile descentralizate care oferă servicii financiare și tokeni non-fungibili (NFT) sunt exemple de ceea ce contractele inteligente permit dezvoltatorilor să creeze. În timp ce BTC este folosit ca mijloc de schimb și depozit de valoare, Ether este folosit pentru a interacționa cu aplicațiile din blockchainul Ethereum, Plată pentru tranzacții, crearea de contracte inteligente și utilizarea aplicațiilor descentralizate. Pe măsură ce valoarea Ether a crescut, acesta a început să fie folosit și ca depozit de valoare.
Diferențele cheie dintre Bitcoin și Ethereum
Atât Bitcoin, cât și Ethereum se bazează pe conceptul de registre distribuite și de cryptare, dar ele sunt foarte diferite în ceea ce privește specificațiile tehnice. De exemplu, în timp ce Bitcoin servește ca echivalentul digital al aurului folosit pentru a stoca valoarea, Ether este folosit pentru a alimenta rețeaua Ethereum și aplicațiile sale.
Este posibil să emiți noi token-uri atât pe rețeaua Bitcoin, cât și pe Ethereum. Bitcoin folosește Omni Layer, o platformă menită să creeze și să tranzacționeze monede pe blockchainul Bitcoin. Adoptarea stratului Omni s-a centrat pe stablecoins. Tokenurile Ethereum, pe de altă parte, sunt emise după standarde diferite, cel mai popular fiind ERC-20.
ERC-20 definește o listă comună de reguli la care trebuie să adere toate tokenurile fungibile Ethereum. În consecință, acest token standard le permite programatorilor de toate tipurile să prezică cu precizie modul în care noile tokenuri vor funcționa în cadrul unui sistem Ethereum mai mare. Acest lucru simplifică și ușurează sarcinile programatorilor, deoarece pot lucra în continuare știind că fiecare proiect nou nu va trebui să fie refăcut de fiecare dată când este lansat un nou token, atâta timp cât tokenul urmează regulile.
Tranzacțiile cu Bitcoin sunt de natură monetară, dar ele pot avea și mesaje atașate prin codificarea acestora în câmpurile de date din tranzacții. Tranzacțiile Ethereum pot conține cod executabil pentru a crea contracte inteligente sau pentru a interacționa cu contracte auto-executive.
Alte diferențe între aceste rețele includ timpul pentru adăugarea de noi blockuri de date, care determină timpul necesar pentru confirmarea tranzacțiilor. Blockurile din rețeaua Bitcoin sunt adăugate în medie la fiecare 10 minute, în timp ce pe Ethereum durează aproximativ 15 secunde.
Adresele de portofel publice sunt, de asemenea, diferite pe ambele rețele. Aceste adrese de portofel sunt identificatori unici care permit utilizatorilor să primească fonduri, comparabile cu un număr internațional de cont bancar (IBAN), care este un identificator unic pe care instituțiile financiare îl folosesc pentru a identifica banca și țara căreia îi aparține contul unui client. Pe Bitcoin, adresele pot începe cu un 1, un 3 sau cu bc1, în timp ce pe Ethereum acestea încep cu 0x.
În timp ce atât Bitcoin, cât și Ethereum s-au bazat pe consensul Proof-of-Work, Ethereum se îndepărtează de acesta spre un consens Proof-of-Stake. Acesta se bazează în funcție de miza unui validator de tranzacție în rețea. Validatorii se aseamănă cu minerii prin faptul că verifică tranzacțiile, asigurându-se că rețeaua nu procesează tranzacții frauduloase.
Consensul Proof-of-Stake este mai eficient din punct de vedere energetic, cu bariere de intrare mai scăzute pentru validatori și o imunitate mai puternică la descentralizare.
Bitcoin vs Ethereum: soluții de scalare
Bitcoin și Ethereum suferă ambele de probleme de scalabilitate. Bitcoin gestionează în medie 7 tranzacții pe secundă. Ethereum este capabilă să gestioneze aproximativ 30 de tranzacții pe secundă. În comparație, Visa gestionează aproximativ 1700 de tranzacții pe secundă, cu posibilitatea de a ajunge până la 24,000.
Odată cu creșterea în timp a numărului de persoane care folosesc ambele blockchainuri, Bitcoin și Ethereum aproape că și-au atins limitele de capacitate și au nevoie de soluții care să îi ajute să găzduiască mai mulți utilizatorii. În prezent, taxele de tranzacție ale ambelor rețele cresc atunci când cererea de spațiu în block depășește ceea ce pot gestiona.
Dezvoltatorii au lucrat la o soluție de scalare Layer-2 numită Lightning Network. Pa aceasta, tranzacțiile sunt rapide și taxele mai ieftine, deoarece sunt trimise pe canalele de plată create de utilizatori.
Canalele de plată generate de utilizatori sunt prefinanțate cu BTC și ar putea permite majorității tranzacțiilor să treacă din blockchainul de bază pe Lightning Network. Utilizatorii se așteaptă ca Lightning Network să poată gestiona până la 15 milioane de tranzacții pe secundă.
Ethereum implementează, de asemenea, soluții de scalare care vor funcționa atât pe rețeaua de bază Ethereum, cât și prin rețele Layer-2.
Dezvoltatorii lucrează asupra unui proiect numit Lanțuri de fragmente (Sharding). Fragmentarea este procesul de împărțire a unei baze de date pe orizontală pentru a răspândi sarcina – este un concept comun în informatică. În contextul Ethereum, fragmentarea va reduce congestionarea rețelei și va crește numărul de tranzacții pe secundă prin crearea de noi lanțuri, cunoscute sub numele de fragmente.
Fiecare dispozitiv care rulează pe blockchain Ethereum ar vedea memoria RAM și cerințele de stocare scăzând semnificativ, deoarece shard chains ar putea ajuta la răspândirea resurselor de calcul necesare pentru a rula Ethereum pe 64 de rețele.
Bitcoin și Ethereum profită de soluțiile multiple de scalare pentru a ajuta la reducerea congestionării rețelei și la creșterea numărului de tranzacții pe care le pot gestiona.