Bitcoin

Ce este Bitcoin

Prima mențiune online a unui produs numit Bitcoin a avut loc în august 2008, când un programator care folosea pseudonimul Satoshi Nakamoto a înregistrat un domeniu nou, numit bitcoin.org. În luna octombrie a aceluiași an, Nakamoto a lansat un document numit White Paper pe care l-a intitulat Bitcoin: Un Sistem Electronic de Numerar Peer-to-Peer.

În lunile precedente, Nakamoto și un grup de cyberpunks au propus diferite versiuni ale conceptului Bitcoin în forumuri și thread-uri de e-mail specifice, pentru cei care ar putea fi interesați în demararea proiectului. 2008 a fost anul în care s-a pus totul la cale.

Lucrarea numită Bitcoin White Paper a prezentat principiile Bitcoin și fundamentele pe care acesta se bazează – un sistem de plăți electronice, care elimină necesitatea unui terț sau a unei autorități centrale care să verifice tranzacția; în același timp, proiectul avea să asigure tranzacții securizate și ușor de verificat. Pe scurt, documentul descria o nouă formă de monedă care permitea tranzacții trustless pe web (care nu au nevoie de încrederea nici unei părți).

Spus altfel, sistemul Bitcoin a fost primul care le-a permis celor doi utilizatori de pe internet care nu se cunoșteau sau nu aveau încredere reciprocă unul în celălalt – să facă schimb de bani la fel de ușor precum ar schimba numerar. De asemenea, sistemul le-a permis utilizatorilor să trimită și să primească mesaje, tranzacții și date folosind un instrument numit criptare cu cheie publică, eliminând nevoia de a dezvălui identitatea către partenerul de tranzacție sau terțului. În cazul de față, pseudonimia a reprezentat un avantaj dar nu o caracteristică primară.

În ianuarie 2009 a avut loc prima tranzacție valutară în Bitcoin – între două computere, deținute de Satoshi Nakamoto și respectiv Hal Finney. Finney a fost un dezvoltator timpuriu al crypto-monedelor și un entuziast Bitcoin.

Până în prezent, nimeni nu știe cu adevărat cine este Satoshi Nakamoto. În 2014, un bărbat pe nume Dorian Nakamoto a fost numit eronat creatorul Bitcoin de către un reporter în revista Newsweek.

Bitcoin îndeaproape

Monedele Bitcoin nu sunt tipărite la fel ca banii tradiționali cu care suntem obișnuiți – precum lei, euro sau dolari americani. Monedele Bitcoin sunt produse de computere din întreaga lume folosind un software gratuit și sunt păstrate electronic în programe denumite popular portofele. Cea mai mică unitate a unui Bitcoin se numește Satoshi (așa cum cea mai mică unitate a leului este banul). O sută de milioane de Satoshi alcătuiesc un Bitcoin. Acest lucru permite microtranzacții – facilitate pe care banii tradiționali nu o puteau servi.

Atât în sfera deservită trading-ului de crypto-monede, cât și în cercurile de entuziaști, Bitcoin este adesea abreviat cu simbolul BTC. Bitcoin și majoritatea crypto-monedelor reprezintă o clasă nouă de active care împărtășește unele caracteristici cu monedele tradiționale; diferența majoră vine de la faptul că primele există pur digital iar verificarea creației și a proprietății se bazează pe criptografie.

Termenul Bitcoin are două interpretări posibile. Există simbolul BTC, care se referă la cheile unei unități a monedei digitale, pe care utilizatorii o dețin și o tranzacționează. O monedă Bitcoin este ținută într-un portofel Bitcoin care este ușor de identificat datorită șirului de cifre și litere. Atunci când cineva dorește să vă trimită Bitcoin, persoana respectivă va trimite fondurile pe adresa dumneavoastră particulară de portofel, iar dumneavoastră veți accesa fondurile folosindu-vă de cheile private.

A doua interpretare a termenului Bitcoin vine de la protocolul acestuia, un registru între nodurile de rețea care menține soldurile tuturor tranzacțiilor de monede. Rețeaua înregistrează fiecare tranzacție pe acest registru și apoi îl propagă către fiecare nod de rețea. Odată ce toate nodurile de rețea cad de acord asupra faptului că au înregistrat corect toate informațiile – inclusiv date suplimentare adăugate la o tranzacție care permite rețelei să le salveze imuabil – rețeaua salvează permanent atât ultima tranzacție cât și pe următoarele.

În cazul în care ambele părți ale unei tranzacții acceptă Bitcoin, moneda poate fi folosită pentru a plăti electronic bunurile sau serviciile pe care le dorim. În sensul acesta, Bitcoin seamănă cu monedele convenționale, care pot fi tranzacționate și digital, utilizând registre centralizate deținute de bănci. Spre deosebire de serviciile de plată centralizate, ca PayPal și Venmo sau furnizorii de carduri de credit, ca Visa și MasterCard, tranzacțiile pe rețeaua Bitcoin sunt ireversibile. Odată ce trimiteți Bitcoin, tranzacția nu poate fi revocată, anulată sau dată înapoi.

În concluzie, Bitcoin nu depinde de niciun sistem centralizat și nici nu este legat de activitatea bancară. Deoarece fiecare nod din rețea este deținut de o entitate privată, rețeaua (ca un întreg) este responsabilă de menținerea și actualizarea corectă și imuabilă a registrului. Atunci când dumneavoastră trimiteți un Bitcoin, sau o fracțiune din acesta – unei alte persoane, întreaga rețea participă la confirmarea și înregistrarea tranzacției.

Procesul se numește descentralizare și reprezintă una din cele mai importante caracteristici ale rețelei Bitcoin. Nicio instituție nu controlează în mod direct rețeaua sau tranzacțiile care au loc pe aceasta. Protocolul și mentenanța acestuia sunt întreținute de un grup de cyberpunks iar la conducere se află o rețea deschisă de computere dedicate și distribuite în întreaga lume.

Deoarece nu există un validator central în această rețea, utilizatorii nu trebuie să-și dezvăluie identitatea atunci când trimit Bitcoin către alții. Când un expeditor inițiază o tranzacție, protocolul îi verifică acestuia toate tranzacțiile anterioare pentru a confirma unanim că acesta are cantitatea de Bitcoin pe care dorește să o trimită, precum și autoritatea necesară. Altfel spus, utilizatorii de Bitcoin operează în semi-anonimat iar rețeaua se auto-controlează, asigurându-se că indivizii rău-intenționați nu pot profita.

Bitcoin este, de asemenea, pseudo-anonim. Practic, fiecare utilizator al rețelei este identificat prin adresa portofelului său, care poate fi utilizată pentru a urmări tranzacțiile. Organizații ale statului, reprezentate de oamenii legii, au dezvoltat metode pentru identificarea utilizatorilor în cazul în care sunt necesare acțiuni legale împotriva acestora. Majoritatea exchangeurilor sunt obligate prin lege să efectueze verificări de identitate ale clienților înainte de a le permite să cumpere sau să vândă Bitcoin. Lucrul acesta înseamnă că adresa de portofel atribuită unui utilizator de exchange este legată de email-ul sau numele său. Cu toate acestea, locul de păstrare al unei crypto-monede nu se limitează la exchangeuri sau alte servicii online, iar un portofel generat de un utilizator anonim, pe un singur computer, este dificil de identificat și urmărit. Ba chiar mai mult, din cauza faptului că fiecare tranzacție este înregistrată și afișată public pe un explorator blockchain, unii avocați ai confidențialității au pășit în față pentru a expune acest lucru. În cele din urmă, urmărirea unei tranzacții Bitcoin către o anumită persoană este dificilă, dar nu imposibilă; orice informații care descriu Bitcoin ca fiind total anonim sunt inexacte.

Photo by Chris Yang on Unsplash

Deoarece rețeaua este transparentă și se găsește cu ușurință pe internet, progresul unei anumite tranzacții este vizibil pentru toți. Odată ce tranzacția este confirmată și înregistrată în blockchain, aceasta nu mai poate fi modificată sau anulată, caracteristică care face rețeaua Bitcoin să fie imună la hackeri. Majoritatea hackurilor au loc la nivelul portofelului, din cauza furtului de chei private care protejează fondurile Bitcoin din Wallet; este greșit să spunem că protocolul Bitcoin a fost afectat atunci când vorbim de o situație asemănătoare cu cea relatată.

Un alt atribut care elimină necesitatea unei autorități centrale vine din cauză că aprovizionarea cu Bitcoin este strict controlată de algoritmul de bază al acestuia. În cazul monedelor fiduciare, precum euro, yen sau dolar, băncile centrale ale acestora pot emite câte unități valutare doresc și pot încerca să manipuleze valoarea unei monede față de celelalte. Deținătorii de monedă, în special cetățenii cu puține alternative, sunt cei care suportă costul acestor manipulări.

În cazul Bitcoin, un număr mic de monede noi este introdus în circulație în fiecare oră iar acest lucru va continua să se întâmple la o rată din ce în ce mai scăzută până când Supply-ul maxim de 21 de milioane de monede este atins. Lucrul acesta face Bitcoin să devină mai atractiv din punct de vedere al investițiilor în active: teoretic, dacă cererea pentru Bitcoin crește și oferta rămâne aceeași, atunci și valoarea unei monede crește.

De-a lungul timpului, valoarea Bitcoin a crescut foarte mult de la înființarea acestuia, atingând în decembrie 2017 maximul de $20,000. În 8 ianuarie 2021, Bitcoin a stabilit un nou nivel de All Time High la $42,000. Prețul real al unui activ descentralizat precum Bitcoin nu este definit după un set de reguli. Servicii online sau exchangeuri pot cita prețuri diferite pentru Bitcoin în același moment. Diferența aceasta este cauzată de discrepanțe în lichiditatea activelor, derapaj cauzat de lipsă de lichiditate și alți factori de piață. Crypto.ro folosește serviciul Coinpress pentru a afișa prețul Bitcoin și al altor active crypto.

Aproximativ la fiecare 4 ani, cantitatea de Bitcoin pe care minerii o pot câștiga (și introduce în piață) va fi redusă la jumătate, factor care ar putea influența o creștere în preț a activului. Un astfel de eveniment se numește Bitcoin Halving iar cea mai recentă înjumătățire a avut loc în mai 2020.

Cum pot să cumpăr Bitcoin

Bitcoin poate fi cumpărat de pe exchangeuri sau direct de la alte persoane prin intermediul piețelor precum Local Bitcoin sau de pe grupuri dedicate de Social Media.

Puteți achiziționa Bitcoin într-o varietate de moduri, folosind de la numerar, carduri de credit și de debit, până la transferuri bancare sau chiar alte crypto-monede, în funcție de sursa de la care cumpărați sau de locul în care vă aflați pe mapamond (și restricțiile pe care le impune guvernul țării respective).

Primul pas pe care trebuie să-l parcurgeți pentru a achiziționa Bitcoin este să vă configurați un portofel electronic pentru stocarea monedelor. Păstrați în minte faptul că veți avea nevoie de acest portofel indiferent dacă achiziționați Bitcoin online sau cu numerar. Acesta ar putea fi un portofel online (pe care îl puteți găsi fie pe orice crypto-exchange, fie din partea unui furnizor de portofele electronice), un portofel de desktop, un portofel pentru telefonul mobil sau chiar unul offline (cum ar fi un dispozitiv hardware sau un portofel de hârtie).

Criteriul cel mai important în alegerea unui portofel pentru păstrarea crypto-monedelor este păstrarea cheilor private și a parolelor în siguranță. Dacă pierdeți cheile private asociate portofelului dumneavoastră – atunci pierdeți și accesul la monede. În plus, nu investiți niciodată mai mult decât vă permiteți să pierdeți – prețurile crypto-monedelor sunt foarte volatile și ar putea să vă cauzeze pierderi mari dacă nu sunteți obișnuiți cu fluctuațiile ridicate.

Dacă alegeți să cumpărați Bitcoin online, atunci vă puteți deschide un cont la unul dintre exchangeurile existente pe piață. În prezent, există sute astfel de platforme care funcționează, fiecare având niveluri diferite de securitate și lichiditate. Pe măsură ce alte platforme continuă să apară chiar și în prezent, câte un exchange ajunge să aibă probleme aproape anual din cauza hackerilor. La fel ca în cazul portofelelor, vă recomandăm să cercetați variantele și piața înainte de a alege.

Exchangeurile cu volum mare: Binance, Coinbase, Bitfinex și Bitstamp. Acestea sunt cele mai proeminente exemple din sferă dar piața oferă mai multe variante în funcție de suma cu care doriți să cumpărați sau în funcție de locație.

Odată cu introducerea regulilor de cunoaștere a clientului (KYC) și a reglementării anti-spălare de bani (AML), multe exchangeuri necesită acum o identificare riguroasă pentru configurarea contului. Aceasta include o fotografie a actului dumneavoastră de identitate, o dovadă a adresei și chiar o poză recentă cu dumneavoastră.

Majoritatea exchangeurilor acceptă plăți prin transfer bancar sau cu cardul de debit iar unele acceptă să lucreze chiar și cu PayPal. Acestea percep o taxă mică pentru fiecare tranzacție, incluzând deja costul pentru utilizarea rețelei Bitcoin.

O tranzacție Bitcoin poate dura de la câteva minute, până la câteva ore, până este procesată. Factorii care influențează viteza de procesare sunt: traficul din rețea și taxa aferentă acelei tranzacții.

După ce exchangeul a primit plata, acesta va achiziționa suma corespunzătoare de Bitcoin în numele dumneavoastră și va depune monedele într-un portofel generat automat pe exchange. După ce îndepliniți acest pas, vă puteți muta fondurile, după preferință, într-un portofel offline sau le puteți lăsa pe platformă.

Parilov | shutterstock

În cazul în care preferați să cumpărați Bitcoin cu numerar, atunci platforme de schimb precum Local Bitcoins vă vor ajuta să găsiți persoane din apropierea dvs., care sunt dispuse să-și schimbe monedele virtuale în schimbul banilor cash. Wall of Coins, Paxful și Bit Quick sunt alte platforme utile care acceptă o mulțime de metode de plată, inclusiv îndrumarea dvs. către o sucursală bancară din apropiere, lucru care vă permite să efectuați un depozit în numerar și să primiți crypto-monedele ulterior în portofelul electronic.

O altă metodă simplă și utilă de a achiziționa Bitcoin cu numerar este prin intermediul unui ATM Bitcoin. Acestea sunt mașini asemănătoare cu bancomatele băncilor, care vă vor trimite Bitcoin pe adresa aleasă de dvs. în schimbul numerarului. Modul de funcționare este familiar oricui a folosit un bancomat: se introduc bancnotele în acesta, pe ecran vă apare suma introdusă, bancomatul este echipat cu un scanner unde vă veți scana codul QR al adresei iar după ce ați îndeplinit toți acești pași – vă puteți aștepta liniștit cantitatea de Bitcoin să ajungă. Un mare avantaj al acestei metode de cumpărare: verificarea identității clientului nu este necesară.

De ce să folosesc Bitcoin?

În viziunea lui Satoshi Nakamoto, Bitcoin a fost creat ca o metodă de plată alternativă și descentralizată. Spre deosebire de transferurile bancare internaționale, BTC se putea trimite ieftin și aproape instantaneu.

Pentru comercianți, un avantaj suplimentar l-a reprezentat faptul că Bitcoin este ireversibil, lucru care elimină din calcul neplăcerile cauzate de rambursări frauduloase. Cei care doresc să plătească cu Bitcoin beneficiază de o selecție mai largă de comercianți – atât la nivel național cât și internațional. Mai mult decât atât – tranzacțiile utilizatorilor sunt criptate, protejându-le datele cu caracter personal.

Îmbunătățirea metodelor de plată cu cardul și dezvoltarea rapidă a formelor alternative de transfer internațional au redus totuși avantajul pe care Bitcoin și l-a creat în acest domeniu acum 10 ani. Dacă avem în vedere și comisioanele aflate în creștere sau blocajele frecvente ale rețelei, ne dăm seamă că Bitcoin nu ocupă poziția de lider când vine vorba să alegem cea mai ușoară metodă de a transfera bani.

Supravegherea și reglementarea crypto-monedelor se află într-o continuă creștere pentru a preveni spălarea banilor.

În unele părți ale lumii, Bitcoin rămâne chiar și astăzi cea mai eficientă și ieftină metodă de a transfera bani peste hotare. În 2019, Coinbase a adăugat transferuri internaționale și servicii de custodie pentru clienții cu volum mare din Asia și Europa. Un parteneriat între Bitex (exchange crypto) și Bantotal (furnizor de servicii bancare în Uruguay) a ajuns să faciliteze plățile Bitcoin în mod direct către 60 de bănci din întregul continent America de Sud.

Cu toate acestea, avantajele Bitcoin în ceea ce privește costurile și viteza sunt erodate pe măsură ce mijloacele tradiționale se îmbunătățesc. În cazul Bitcoin, taxele rețelei continuă să crească iar disponibilitatea rămâne în continuare o problemă în multe țări.

De asemenea, un mare număr de comercianți mari și mici de retail acceptă Bitcoin ca metodă de plată. Deși rapoartele arată că cererea pentru această funcție nu este foarte mare, ea se află în creștere.

O mare parte din persoanele fizice au declarat faptul că se simt mai confortabil să dețină o parte din banii lor puși deoparte – în Bitcoin, unde nicio autoritate centrală nu le poate bloca accesul la fonduri. De când lockdown-ul cauzat de Sars nCov2 a luat amploare în martie 2020, am asistat la o creștere considerabilă a cererii pentru portofele electronice. În timp ce utilizatorii caută soluții alternative de custodie a monedelor, pandemia pare să accelereze adoptarea la scară largă a tehnologiei blockchain. Tot mai multe corporații, companii de plăți și piețe pentru comerț electronic apelează la monede digitale, îndeosebi la cele stabile (Stablecoins).

Recent, Bitcoin și-a asumat rolul de activ pe planul de investiții, întrucât comercianții, investitorii instituționali și cei care au economisit BTC au deschis ochii la potențialul pe care îl aduce volatilitatea Bitcoin atunci când vine vorba de câștig.

Potrivit unor surse, Bitcoin este utilizat din ce în ce mai mult pentru spălarea banilor. Startup-urile de analiză blockchain și firmele special concepute pentru a urmări criptografia – lansează noi instrumente pentru a ajuta exchangeurile să respecte standardele de combatere a spălării banilor. În orice caz, Bitcoin nu este un vehicul chiar așa de bun pentru spălarea banilor, escrocherii sau finanțarea terorismului – deoarece este atât tranșabil cât și transparent.

Cum să-ți păstrezi monedele Bitcoin?

Înainte de a cumpăra și pune deoparte monede Bitcoin, aveți nevoie de un loc în care să le stocați. Dacă numerarul se păstrează într-un portofel de buzunar sau în seif, așa și Bitcoin se păstrează într-un portofel, doar că acesta este electronic.

În cazul unei bănci, contul bancar conține un IBAN specific identității dumneavoastră pentru fiecare cont pe care îl aveți deschis. Portofelele electronice funcționează într-un mod similar: acestea vin cu o adresă de portofel care apare într-un explorator blockchain, pentru ca adresa dvs. să poată fi găsită de ceilalți și să efectuați tranzacții. Adresa respectivă este o versiune mai scurtă și mai utilizabilă a cheii dvs. publice. Adresa constă într-un șir de caractere alfanumerice aleatorii , între 26 și 35 la număr. Trebuie reținut faptul că fiecare literă și fiecare număr din adresă este important și trebuie păstrat la locul lui pentru ca fondurile să fie mutate cu succes dintr-o parte în alta. Înainte de a trimite Bitcoin, vă recomandăm să verificați de două ori adresa, caracter cu caracter, deoarece riscați să pierdeți fondurile dacă aveți greșeli în acest proces.

Un alt element important al portofelului electronic este cheia privată; Este legată de adresa publică și, spre deosebire de aceasta, cheia privată nu trebuie împărtășită cu nimeni. Unele portofele (ca MetaMask) creează o frază de siguranță, un set de cuvinte care vă vor permite să deblocați portofelul în cazul în care vă pierdeți cheile private. Cea mai sigură metodă este să vă scrieți cheia privată sau setul de cuvinte pe o coală de hârtie și să o păstrați în siguranță undeva.

REDPIXEL.PL | shutterstock

Din punct de vedere al păstrării, portofelul Bitcoin seamănă cu portofelul de buzunar: în cazul în care vă pierdeți cheile private, cel mai probabil riscați să vă pierdeți crypto-monedele pentru totdeauna.

Portofelul dvs. generează un fișier principal în care cheile publice și private sunt stocate. Acest fișier trebuie salvat offline sau îi puteți face backup – pentru nefericitul caz în care fișierul original este pierdut sau corupt.

Cheile private pot fi stocate pe calculator, pe telefonul mobil, pe un dispozitiv de stocare offline (cum este stick-ul USB) sau chiar pe o bucată de hârtie. Este crucial să vă păstrați cheile private în siguranță, generând o copie de rezervă atât online cât și offline.

Important: portofelul electronic propriu-zis nu se salvează pe un dispozitiv; acesta se află în permanență pe blockchain-ul Bitcoin. Într-un mod similar funcționează și aplicațiile bancare pentru mobil: Home `Bank nu deține la propriu banii dumneavoastră pe telefon. Aceștia sunt păstrați într-un registru al băncii și sunt tranzacționați prin intermediul aplicației atunci când dvs. faceți asta.

În timp ce aplicațiile online de portofele electronice funcționează foarte bine și sunt relativ sigure, cea mai impenetrabilă opțiune rămâne tot portofelul hardware pe care îl păstrați offline, într-un loc sigur. Portofelele hardware populare folosesc nivele adiționale de securitate pentru a se asigura că cheile dumneavoastră sunt păstrate în deplină siguranță și nu au cum să fie furate. Foarte important de reținut: în cazul în care vă rătăciți portofelul hardware, monedele Bitcoin care se află pe el se pierd odată cu acesta. Excepție face cazul în care v-ați făcut o copie de rezervă a cheilor private.

Opțiunea mai puțin sigură din punct de vedere al securității o reprezintă păstrarea monedelor pe un exchange. Pentru mulți utilizatori de crypto-monede, exchangeurile sunt o modalitate foarte ușoară de configurare a portofelului electronic și reprezintă o alegere familiară: comoditate vs. siguranță.

Majoritatea investitorilor la scară largă folosesc o abordare hibridă a acestei probleme: dețin o cantitate de crypto-active în portofele offline, pentru termen lung, în cold storage; iar cealaltă cantitate pe exchange, pentru a le lichida rapid în caz că piața cere acest lucru.

Cloud Wallets

(sau portofelele cloud) se găsesc pe internet iar cheile private ale adreselor sunt stocate pe un server îndepărtat, administrat de un terț. Portofelele electronice bazate pe cloud tind să aibe o interfață prietenoasă și ușor de folosit. Riscul pe care îl asumați atunci când folosiți un portofel cloud este acela de a avea încredere într-un third party cu cheile dvs. private. Câteva exemple pentru acest tip de portofel sunt: Coinbase, Blockchain și Jaxx. Majoritatea crypto-monedelor au un portofel electronic al lor. Portofelul nativ al unei crypto-monede se poate găsi cu ușurință pe site-ul proiectului. Unele portofele electronice bazate pe cloud oferă și funcții suplimentare, cum ar fi stocarea offline a monedelor. Xapo este un exemplu.

În cazul în care optați pentru una din măsurile de mai sus, cheile dvs. private vor fi stocate pe un server al unui terț. Dvs. trebuie să aveți încredere în măsurile de securitate ale gazdei și să aveți încredere că gazda nu va dispărea cu banii dvs., că nu va închide portofelul sau că accesul dvs. la fonduri nu va fi refuzat.

Programe software de portofele electronice

pot fi instalate direct pe computerul dvs., oferindu-vă controlul cheilor private. Majoritatea portofelelor electronice au o configurație ușor de instalat și licență gratuită. Dezavantajul este că trebuie să luați siguranța cheilor private în propriile mâini (în cazul în care nu vă doreați acest lucru). Programele software pentru portofele electronice necesită măsuri bune de securitate ale computerului dvs. Dacă calculatorul dvs. este spart de hackeri, hoțul poate pune mâna pe o copie a portofelului și a fondurilor dvs.

Puteți descărca software-ul original al protocolului Bitcoin Core de pe bitcoin.org, registru care stochează toate tranzacțiile din 2009 până în prezent. Majoritatea portofelelor electronice utilizate astăzi sunt portofele ușoare (Light Wallets) sau portofele SPV (Simplified Payment Verification). Acestea nu descarcă registrul întreg, cu toate tranzacțiile, ci efectuează o simplă sincronizare a acestuia.

Electrum este un bine-cunoscut portofel electronic de tip SPV care oferă și stocare la rece – adică opțiunea de a păstra crypto-activele într-un mediu offline, pentru a spori siguranța fondurilor. Exodus și Jaxx sunt alte brand-uri de portofele electronice care au o interfață sofisticată și un spectru larg de monede care sunt acceptate pe platforma lor. Altele, cum ar fi Copay, oferă utilizatorului opțiunea de a partaja portofelul electronic cu alte persoane – pentru depunere comună.

Înainte de a descărca orice aplicație în care să vă păstrați monedele electronice, asigurați-vă că interacționați cu o copie legitimă a portofelului. Programatori rău intenționați creează aplicații clonă pentru alegerile de top ale utilizatorilor care doresc să-și depoziteze monedele. Acest lucru se poate verifica simplu în secțiuna dedicată dezvoltatorului aplicației.

Portofelele electronice pentru mobil

sunt concepute sub forma unei aplicații pe care o puteți descărca cu ușurință pe Smart Phone-ul dvs. Acest lucru devine cu atât mai convenabil cu cât puteți folosi aplicația și monedele virtuale păstrate pe ea ca să plătiți cu Bitcoin la magazin sau în orice loc în care comerciantul folosește un POS. Puteți chiar să efectuați plăți online sau să trimiteți bani către o cunoștință, la fel de ușor ca și atunci când plătiți pentru ceva. Majoritatea portofelelor online menționate mai sus – au o disponibilă și versiunea aplicației pentru mobil. Altele, precum Abra sau Bread au fost concepute special pentru telefon. Țineți minte: aproape toate portofelele electronice pentru mobil vă vor stoca cheile private în memoria telefonului. Lucrul acesta implică posibilitatea pierderii fondurilor în cazul în care vă pierdeți telefonul. Păstrați întotdeauna o copie offline a cheilor private, pentru a evita astfel de situații nedorite.

Portofelele electronice hardware

sunt dispozitive mici, care se conectează la internet doar pentru a promulga tranzacții Bitcoin. Tipul acesta de portofele sunt mai sigure pentru că rămân offline în majoritatea timpului – deci nu sunt așa vulnerabile la atacuri cibernetice. Portofelele hardware pot fi furate sau pierdute împreună cu monedele pe care le conține. De aceea este recomandat să vă salvați o copie offline a cheilor private și în acest caz. Investitorii mari își păstrează portofelele hardware în locații sigure precum seiful băncii. Exemple notabile de portofele hardware: Trezor, Ledger și Keepkey.

Portofelele de hârtie

sunt cele mai simple dintre toate tipurile de portofele. Portofelele de hârtie, după cum sugerează și numele, sunt coli de hârtie care conțin cheile publice și private ale unei adrese Bitcoin. Acestea sunt ideale pentru păstrarea crypto-monedelor pe termen foarte lung sau pentru a oferi un cadou sub formă de Bitcoin. Securitatea ridicată a acestui tip de portofel se datorează faptului că nu este conectat la internet. Sunt totuși ușor de pierdut – dacă foaia de hârtie nu este bine pusă la păstrare.

Cum vinzi Bitcoin?

În ziua de azi, aproape orice platformă care oferă posibilitatea de a cumpăra Bitcoin – oferă clientului și posibilitatea de a vinde.

Wit | Adobe Stock

Excepție fac ATMurile de Bitcoin: unele dintre ele permit schimbul pentru cash, dar nu toate. Secțiunea caută un ATMînsoțită de o hartă virtuală actualizată, ar putea să vă ajute să găsiți un bancomat Bitcoin aproape de dumneavoastră.

Exchangeurile vă permit atât să cumpărați, cât și să vindeți. Tipul de exchange pe care alegeți să vă vindeți monedele Bitcoin – denotă ce fel de investitor sunteți: mic, mare, instituțional sau trader.

Platforme precum Coinbase sau Gemini sunt destinate ordinelor mari de vânzare sau cumpărare, care vin din partea instituțiilor sau a traderilor cu mult capital.

Clienții mai mici și investitorii ocazionali își pot vinde crypto-monedele pe exchangeuri precum FTX, Kraken, Binance, Poloniex sau Bitstamp. Fiecare exchange are o interfață diferită iar unele dintre ele oferă și servicii suplimentare, precum păstrarea sigură a monedelor în custodie. Unele dintre ele necesită o verificare riguroasă a identității înainte de a putea tranzacționa, în timp ce altele au o politică mai relaxată dacă sumele depuse sunt mici.

Toate aceste platforme oferă clientului posibilitatea de a schimba monedele Bitcoin în alte active digitale, numite Altcoin’s. Există și exchangeuri focusate total pe acest serviciu, cum ar fi ShapeShift – platforma unde monedele BTC pot fi schimbate cu ETH, LTC, XRP sau multe altele.

O alternativă a variantelor online este vânzarea directă. Înregistrarea în calitate de vânzător pe platforme precum Local Bitcoins, BitQuick sau BitBargain – oferă posibilitatea de a fi contactat de cumpărători locali, interesați de anunțul dvs. Tranzacția este efectuată prin depozit bancare, după care vânzătorul trebuie să trimită cantitatea de Bitcoin convenită către adresa cumpărătorului.

(Mențiune: este indicat să aveți grijă la persoanele necunoscute în cazul în care optați pentru o astfel de modalitate de vânzare)

Cum funcționează tranzacțiile Bitcoin?

Există 3 variabile importante în orice tranzacție Bitcoin: cantitatea, expeditorul și destinatarul. Expeditorul reprezintă adresa de pe care monedele BTC sunt trimise iar destinatarul este adresa care primește aceste monede.

Din moment ce un portofel electronic poate include mai multe adrese, monedele Bitcoin pot fi trimise de pe un portofel pe altul, iar adresele să nu corespundă neapărat. Tranzacțiile Bitcoin conțin și un loc de depozitare a datelor – un fel de notițe – care permite înregistrarea imuabilă a datelor pe blockchain.

Cunoscând modalitățile de a cumpăra și păstra Bitcoin, folosim aceste informații pentru a explica cheia publică și privată a unei adrese – și la ce sunt folosite pentru a iniția o tranzacție. Pentru a efectua tranzacția, utilizatorul este nevoit să introducă cheia privată, cantitatea de BTC pe care dorește să o trimită și adresa pe care vrea să ajungă monedele trimise. Toate aceste date se introduc în programul software de pe calculator sau telefon, pe care fondurile și cheile private sunt păstrate.

Ulterior, programul software generează o semnătură unică, provenită din cheia privată a adresei, semnătură care anunță rețeaua că o nouă tranzacție urmează să intre în registru pentru validare. Rețeaua trebuie să confirme că expeditorul are în portofel cantitatea de Bitcoin pe care dorește să o trimită; validatorii fac acest lucru verificând toate celelalte tranzacții ale adresei, care sunt publice pe registrul blockchain. După ce programul software verifică faptul că într-adevăr cheia privată introdusă – corespunde cheii publice – tranzacția este confirmată.

Tranzacția este inclusă într-un block, care este atașat ultimului block din rețea, continuând astfel blockchainul. Fiecare tranzacție din blockchain este legată de un identificator unic al acesteia, numit hash-ul tranzacției (sau txid). Txid-ul este un șir lung de 64 de caractere, compus din litere și numere generate aleator. O tranzacție poate fi urmărită pe blockchain explorer, după txid-ul ei.

Tranzacțiile nu sunt reversibile, deci o tranzacție validată nu mai poate fi anulată sau răsplătită – pentru că acest lucru ar însemna restructurarea tuturor blockurilor care au precedat blockul care conține tranzacția respectivă. Procesul de înregistrare și verificare al unei tranzacții nu este instant. Deoarece blockchain-ul Bitcoin este unul foarte larg, este nevoie de ceva timp până toate tranzacțiile dintr-un block sunt confirmate.

Timpul necesar confirmării unei tranzacții variază de la câteva minute până la câteva zile, în funcție de traficul rețelei și de cât de congestionat este blockchainul. Un alt criteriu al timpului de așteptare este mărimea tranzacției: tranzacțiile mari, care plătesc taxe mai mari de confirmare – tind să fie validate de mineri înaintea celorlalte. După ce tranzacția este confirmată, aceasta este salvată imuabil și păstrată permanent în blockchain.

Blockchain.info și BitBonkers sunt două siteuri web care redau într-un mod plăcut la vedere tranzacțiile Bitcoin înregistrate pe blockchain.

Cum funcționează mineritul de Bitcoin?

Cuvântul minerit duce cu gândul la monede extrase din pământ. Dar monedele Bitcoin nu există fizic; deci de ce acțiunea este denumită minat?

Într-un mod similar cu minatul metalelor prețioase, precum aurul, monedele există în designul protocolului Bitcoin, la fel cum aurul se găsește sub pământ și așteaptă să fie extras.

Protocolul Bitcoin stipulează că un număr de 21 de milioane de monede Bitcoin pot exista maxim, vreodată. Rolul minerilor este de a introduce aceste monede în circulație, câteva cu fiecare block. Odată ce minerii termină de minat toate monedele, nu vor mai exista monede suplimentare pe care aceștia să le introducă în circulație; Cu excepția cazului în care protocolul Bitcoin se schimbă, pentru a accepta mai multe monede. Minerii sunt plătiți prin taxele adunate de la tranzacții pentru blockurile pe care le-au validat și le-au introdus în blockchain.

Morrowind | shutterstock

Pentru a înțelege cum funcționează mineritul de Bitcoin, vom vorbi în primul rând despre noduri. Un nod este un computer legat la rețea, pe care rulează un program software de validare a tranzacțiilor și blockurilor. Deoarece rețeaua Bitcoin e complet descentralizată, nodurile acestea sunt responsabile colectiv de confirmarea tranzacțiilor aflate în așteptare.

Oricine poate rula un nod de rețea – pentru asta este nevoie numai de programul software necesar. Dezavantajul este că nodul consumă curent electric și spațiu de stocare – deoarece computerul trebuie să rămână pornit. Rolul nodurilor este e a împrăștia tranzacțiile Bitcoin prin rețea, în jurul globului. Un nod transmite informațiile altor noduri de încredere, care la rândul lor vor transmite informația către alte noduri de încredere. Astfel, informația se împrăștie destul de rapid.

Unele noduri sunt noduri miniere, supranumite simplu – mineri. Acestea adună tranzacțiile în blockuri, pe care le lipesc rețelei blockchain. Cum se întâmplă toate astea? Minerul rezolvă cu ajutorul puterii computaționale – o problemă matematică complexă, care face parte din protocolul Bitcoin și are răspunsul encriptat, ascuns în block.

Rezolvarea problemei matematice conduce la un număr, care împreună cu datele din block – este trecut printr-o funcție de hash: procesul acesta produce un rezultat numeric, aflat într-un interval închis.

Numărul se numește once și vine de la number used once. În blockchain, nonce este un număr întreg, cuprins între 0 și 4,294,967,296.

Cum identifică minerii acest număr? Îl ghicesc. Funcția de hash face imposibilă predicția rezultatului. Așa că minerii ghicesc necunoscuta și aplică funcția de hash combinației dintre necunoscută și datele salvate în block. Hashul rezultat este un alt șir de numere care începe cu un anumit număr de zerouri. Nu există nicio posibilitate de a simplifica procesul – pentru că nu există o modalitate mai ușoară de a identifica necunoscuta – două numere întregi consecutive vor da rezultate foarte diferite după ce sunt trecute prin funcția de hash. Mai mult decât atât: pot exista mai multe necunoscute care oferă rezultatul dorit – sau se poate să nu existe niciuna. În acest ultim caz, minerii vor continua să mineze blockul, doar că vor folosi o configurație diferită.

Dificultatea calcului (adică numărul necesar de zerouri de la începutul șirului de numere rezultat) este des ajustată pentru ca timpul mediu de procesare al unui block să rămână la ~10 minute.

De ce 10 minute? Acesta este timpul necesar pe care dezvoltatorii Bitcoin l-au stabilit ca fiind optim pentru un curs stabil al monedelor noi, intrate în circulație, până supplyul maxim de 21 de milioane este atins. Conform calculelor, moneda cu numărul 21,000,000 va fi minată în 2140, având în vedere rata curentă.

Primul miner care obține necunoscuta aflată în intervalul închis specificat – își anunță reușita către colegii de rețea. Toți ceilalți mineri se opresc din rezolvarea blockului respectiv și încep să rezolve problema matematică a blockului următor. Drept răsplată pentru munca sa, minerul care a rezolvat ecuația primește câteva monede Bitcoin noi, care nu se aflau până atunci în circulație.

Recompensa curentă pentru validarea unui block este de 6,25 Bitcoin, adică aproximativ $300,000 – la un preț mediu de $50,000 per monedă.

Totuși, merită menționat faptul că există multe noduri care concurează pentru această recompensă – și cu cât un mineri are mai multă putere computațională și poate efectua mai multe calcule – cu atât șansele să valideze blockul sunt mai mari.

Costurile de mentenanță și operare pentru un nod minier sunt destul de mari: nu numai din cauza aparaturii hardware necesară, ci și datorită consumului foarte ridicat de curent electric pe care mineritul îl consumă.

Numărul de monede Bitcoin pe care minerul le primește odată cu rezolvarea unui block – descrește în timp. Recompensa este de 6,25 monede acum, însă se înjumătățește la fiecare 4 ani (următoarea este așteptată în 2024). Este posibil ca valoarea bitcoin să continue să crească până atunci, pentru a păstra un raport profitabil între costul electricității și valoarea recompensei – însă acest lucru nu reprezintă o garanție.

Cum minezi? Cum instalezi un miner de Bitcoin?

Acum că este clar cum funcționează Bitcoin și ce este minatul – să facem tranziția la practică. Cum se poate instala aparatura de minat, pentru a genera monede digitale?

Primul lucru pe care viitorul miner trebuie să-l facă este să se decidă asupra tipului de echipament pe care dorește să-l folosească.

Rata de hash reprezintă numărul de calcule pe care aparatura hardware le poate efectua pentru a găsi necunoscuta și pentru a rezolva problema matematică necesară validării blockului de tranzacții. Rata de hash este măsurată în megahași, gigahași și terahași pe secundă. Cu cât rata de hash a unui miner este mai mare (în comparație cu rata de hash medie a rețelei) – cu atât minerul respectiv are șanse mai mari să rezolve blockul de tranzacții.

Atunci când își alege aparatura hardware, minerul trebuie să aibe în vizor consumul de energie. Toată această putere computațională consumă curent electric – care poate avea un cost destul de mare la sfârșitul lunii. Este foarte important ca un miner începător să se asigure că nu ajunge să plătească mai mult pe curentul electric consumat – decât pe monedele Bitcoin pe care le generează.

yuRomanovich | shutterstock

Există 3 mari categorii de hardware pentru minarea de Bitcoin: GPU, FPGA și ASIC.

Minarea cu CPU/GPU

Categoria cu cea mai mică putere de minare este constituită din componentele pe care le găsim în orice computer. Teoretic, oricine ar putea folosi calculatorul de acasă pentru a mina BTC cu procesorul acestuia. Practic, rezultatul ar fi atât de lent încât nu are rost și nu este deloc eficient.

Rata de hash a unui computer poate fi îmbunătățită prin adăugarea de plăci video în componența sa. Plăcile video conțin unități de procesare grafică [GPU]. Acestea sunt proiectate pentru a rezolva probleme matematice complicate – cum ar fi poligoanele complexe din jocurile video. Lucrul acesta oferă plăcilor video un avantaj când vine vorba de Secure Hash Algorithm (SHA) – funcție de hash necesară pentru a valida tranzacțiile dintr-un block.

Unul dintre avantajele plăcilor video este gama de opțiuni pe care o oferă atunci când vine vorba de crypto-moneda pe care minerul dorește să o mineze. Spe deosebire de celelalte opțiuni, unitățile de procesare grafică pot fi folosite pentru a mina și alte monede digitale, înafară de Bitcoin. Litecoin folosește un alt algoritm Proof of Work (PoW) decât Bitcoin – acesta se numește Scrypt și a fost optimizat pentru minarea cu CPU și GPU – ceea ce face din Litecoin o opțiune viabilă pentru minerii GPU care își doresc să schimbe crypto-moneda minată.

În ziua de azi, minarea cu plăci video este populară pentru anumite crypto-monede, dar nu pentru Bitcoin. Dificultatea hashului BTC a fost considerabil crescută de minerii care au migrat de la plăci video la ASICuri, aparatură hardware care depăș€ște plăcile video la acest capitol.

Minarea cu ASIC

Circuitele Integrate Specific Aplicației (sau ASICurile) sunt proiectate specific pentru a fi bune la un singur lucru: să mineze Bitcoin la viteze foarte mari cu un consum electric relativ scăzut. Pentru că aceste cipuri trebuiesc proiectate specific pentru această sarcină, iar mai apoi fabricate – costul lor de producție este ridicat iar timpul necesar fabricării – îndelungat. Chiar și așa, piața are o desfacere suficient de mare pentru că viteza de minare a ASICurilor rămâne uluitoare: unele ajung chiar și la 100 terahash pe secundă.

Un alt parametru important este dificultatea rețelei. Aceasta determină cât de grea este rezolvarea tranzacțiilor dintr-un block și variază în funcție de rata de hash a rețelei. Este probabil și normal ca această dificultate să crească în timp, pe măsură ce tot mai multe modele de ASICuri apar pe piață.

Odată ce aparatura hardware este satisfăcută și instalată, minerul trebuie să se ocupe și de partea software a nodului. Atunci când folosește o aparatură grafică (GPU) – este nevoie doar de două softuri: programul standard (clientul) Bitcoin și programul pentru minare.

Clientul Bitcoin, disponibil pentru descărcare pe siteul original al monedei, conectează calculatorul la rețeaua bitcoin și îi permite să interacționeze cu celelalte noduri din rețea, preluând și transmițând mai departe tranzacții. Astfel, computerul nou-intrat în rețea păstrează și actualizează un registru blockchain, la fel ca toate celelalte. merită menționat faptul că descărcarea și actualizarea registrului poate dura destul de mult dacă este făcută pe computerul de acasă: respectiv câteva luni, timp în care unitatea trebuie să rămână pornită.

Softwareul pentru minat Bitcoin este cel care instruiește echipamentul hardware să facă munca grea, trecându-l printre tranzacțiile blockului, pentru a le valida. Există mai multe programe software pentru minat Bitcoin – în funcție de sistemul de operare folosit (versiunile sunt disponibile pentru Windows, Mac OS).

În unele cazuri, este nevoie de un program software chiar și atunci când minerul interacționează doar cu ASICuri – cu toate că modelele noi promit faptul că vin pre-configurate cu absolut tot inclusiv adresa de BTC – astfel încât tot ce-i mai rămâne minerului de făcut este să bage ASICul în priză.

Șansele unui miner individual de a se descurca singur și de a avea succes – sunt relativ scăzute. De aceea există piscine pentru minat (mining pools). Acestea oferă minerilor individuali, de retail, posibilitatea de a mina împreunăcu alte persoane aflate în aceeași situație – și de a lucra împreună la validarea blockurilor pentru a obține o rată de hash mai mare.

În ziua de azi, industria minieră operează cu un accent asupra piscinelor de minat – pentru că sunt mult mai eficiente decât minatul individual. Dintre cele mai mari piscine fac parte: F2Pool, SlushPool, AntPool.

Ce sunt piscinele pentru minat?

Una dintre cele mai des întâlnite întrebări pe care viitorii mineri și le pun înainte de a începe treaba: să minez singur sau să mă alătur unei piscine? Există argumente atât pro piscinelor de minat, cât și contra:

În cazul în care un miner oscilează între a folosi o piscină pentru minat – sau nu – este util să se gândească la aceasta ca la un sindicat al biletelor la loterie: punctele forte și cele slabe – sunt aproape aceleași. În cazul în care operează singur, acesta nu trebuie să-și împartă premiul cel mare – dacă este câștigător – dar șansele de a câștiga scad, evident. Deci o piscină pentru minat are șanse mult mai mari de a găsi numărul lipsă pentru a valida blockul – însă recompensa trebuie împărțită între cei care au participat la rezolvarea tranzacțiilor.

Yevhen Vitte | shutterstock

Alăturarea individului într-o piscină de minare îi va oferi câștiguri mai mici, dar sigure. Chiar dacă procentajul care îi revine este mult mai mic decât întreaga recompensă (6,25 BTC) – șansele de a fi plătit constant sunt foarte mari. Este important pentru siguranța și credibilitatea rețelei ca nicio piscină de minare să nu depășească 51% din rata de hash a protocolului. Dacă o singură entitate sfârșește prin a controla mai mult de jumătate din puterea computațională a crypto-monedei, aceasta ar putea cauza ravagii rețelei, care ar distruge toată încrederea pe care Bitcoin a câștigat-o prin matematică în ultimii 10 ani.

Nivelul de dificultate este un alt factor care trebuie păstrat în minte atunci când minerul alege să lucreze singur. Momentan, dificultatea este atât de ridicată, încât este practic imposibilă minarea individuală profitabilă. Un caz excepțional ar putea fi un garaj plin de ASICuri, întreținute la temperaturi foarte scăzute, pentru a evita supraîncălzirea. Dacă sunteți la început, alăturarea într-o piscină de minat reprezintă o modalitate grozavă de a genera profit pe termen scurt. Piscinele miniere sunt o invenție ingenioasă care păstrează minerii mici implicați în acest spațiu.

Bitcoin facilitează mineritul fuzionat – o metodă prin care blockurile validate pentru Bitcoin – pot fi folosite și pentru alte crypto-monede care folosesc același algoritm proof of work – Namecoin și Devcoin sunt două exemple, deși există mai multe crypto-monede care imită Bitcoin.

Minerii începători cărora le lipsește o putere mare de calcul – ar putea alege monede Altcoin în detrimentul Bitcoin – îndeosebi crypto-monede care folosesc algoritmul Scrypto pentru minare; Bitcoin folosește SHA 256. Acest lucru se datorează faptului că dificultatea calculelor e mult mai mare în cazul Bitcoin – dificultate pe care procesoarele care se găsesc într-un PC – nu o pot rezolva.

Înainte de a se decide asupra cărei piscine să se alăture, minerul începător ar trebui să țină cont de modul în care piscina împarte recompensa și de taxele pe care le deduce. Taxele standard sunt cuprinse între 1% și 10%. Totuși, există și piscine miniere care nu aplică nicio taxă.

Sunt o mulțime de scheme după care piscinele pot împărții plățile. Majoritatea dintre acestea se concentrează pe contribuția minerului la puterea de calcul totală a piscinei.

Contribuția procentuală despre care e vorba mai sus reprezintă un concept destul de ușor de înțeles – dacă este clar și corect explicat. Pentru a o înțelege, păstrăm în minte următoarele: mineritul este un proces de rezolvare al problemelor cryptografice; și – minarea are întotdeauna un nivel de dificultate. Atunci când un miner (sau o piscină) rezolvă și validează un block – acesta are un nivel de dificultate corespunzător. Dificultatea poate fi comparată cu o măsurătoare a calității. Dacă gradul de dificultate al soluției propuse de miner este mai mare decât gradul de dificultate al rețelei, atunci blockul pentru care soluția a fost propusă este validat și adăugat în blockchain – iar minerul este răsplătit cu recompensa.

O piscină pentru minare setează nivelul de dificultate între 1 și dificultatea curentă a rețelei. Dacă un miner dovedește faptul că a validat un block cu un nivel de dificultate cuprins între nivelul de dificultate al piscinei și cel al monedei minate – atunci blockul este adăugat la procentajul minerului care l-a găsit. Aceste procentaje nu au o întrebuințare în afara piscinei – dar sunt înregistrate drept dovadă a muncii pentru a demonstra faptul că minerii încearcă să valideze blockuri. Procentajul acesta indică și cantitatea de putere computațională cu care un miner a contribuit. Cu cât echipamentul hardware e mai bun, cu atât [rocentajul va fi mai mare.

Cea mai populară metodă de a plăti dividente este prin modelul pay per share (PPS). Cu cât contribuția minerului la puterea computațională a piscinei este mai mare – cu atât răsplata sa va fi pe măsură.

Există o multime de opțiuni disponibile pe lângă minatul de Bitcoin. Liste cu piscinele de minat care oferă alternative – se găsesc cu ușurintă pe internet. Fie că e vorba de zcash, litecoin sau ethereum, minerii au alternative pentru Bitcoin dacă își doresc sămineze altă crypto-monedă. Singurul lucru de care trebuie să țină cont este că aparatura hardware să se potrivească și să fie capabilă să mineze algoritmul monedei alese. Piscine de minat populare pentru monede alternative sunt: BTC.com, SlushPool și AntPool.

Pentru a se alătura unei piscine miniere, minerul trebuie să-și facă cont pe platformă ca pe orice serviciu web. După crearea contului, minerul va crea un worker pe platformă. Se poate crea un worker pentru fiecare echipament hardware pe care minerul dorește să-l utilizeze.

Poate Bitcoin să scaleze?

Utilizatorul are o cantitate de monede Bitcoin pe care dorește să le cheltuiască. Cum ar arăta acest lucru într-o piață în care serviciile financiare sunt în continuare dominate de MasterCard și Visa?

Abilitatea crypto-monedei de a concura cu alte sisteme de plată a fost mereu dezbătută în comunitatea crypto. Când Satoshi nakamoto a programat blockurile să aibe o limită de mărime la aproximativ 1 MB fiecare, pentru a preveni tranzacțiile de tip spam, el a creat și o problemă: lipsa de lichiditate pentru Bitcoin.

Din moment ce validarea unui block durează aproximativ 10 minute, doar un număr limitat de tranzacții pot fi procesate odată. Pentru un protocol care și-a propus să înlocuiască sistemul financiar tradițional – lucrul acesta a reprezentat o barieră majoră. În timp ce Visa procesează 1,700 de tranzacții pe secundă, Bitcoin se descurcă doar cu 10. O creștere în numărul de tranzacții ar duce inevitabil către o creștere a taxelor pentru acestea, iar utilitatea Bitcoin ar putea fi limitată și mai mult.

Debateul cauzat de scalarea Bitcoin a condus la un val de inovații tehnologie în căutarea unei soluții. Deși s-a făcut un progres major în această privință, o soluție sustenabilă încă este destul de departe.

La început, o soluție simplă părea să fie o creștere în dimensiune a blockului. În cele din urmă s-a demonstrat că implementarea ei nu ar fi fost deloc simplă.

În primul rând, n-a fost stabilit un acord comun asupra dimensiunii. Unele propuneri sugerau o creștere la 2 MB, altele susțineau blockurile de 8 MB; una dintre propuneri a sugerat o creștere în dimensiunea blockului până la 32 MB.

Echipa de programatori care se ocupă de dezvoltarea și îmbunătățirea Bitcoin a argumentat faptul că o creștere în dimensiune a blockului ar slăbi descentralizarea protocolului pentru că le-ar oferi o putere mai mare asupra rețelei – minerilor care găsesc și validează blockuri mai mari în dimensiune. Un alt criteriu important luat în considerare – a fost cursa producătorilor de echipament pentru minat. Acesta ar fi putut deveni neprofitabil, lucru care ar fi determinat mulți mineri să renunțe. Nu în ultimul rând, numărul de noduri capabile să opereze un blockchain mult mai încărcat – ar fi scăzut dramatic, ceea ce ar fi condus la centralizarea unei rețele care trebuie să rămână descentralizată. Un alt punct de vedere crucial a fost: dacă nu toată lumea este de acord cu acest upgrade? Cum poate fi implementată o actualizare a întregului sistem când participarea la el este descentralizată? Ar trebui ca toți participanții să-și actualizeze softwareul Bitcoin. Ce se întâmplă dacă unii mineri sau unele noduri nu o fac?

Una dintre cele mai timpurii soluții la această problemă a fost propusă de Pieter Wiulle în 2015. Soluția propusă se numește Segregated Witness sau SwgWit, pe scurt.

Procesul acesta creștea capacitatea blockurilor fără a le modifica limita de spațiu de 1 MB. Acest lucru este posibil prin modificarea modului în care tranzacțiile erau salvate în block.

SegWit a fost implementat pe blockchainul Bitcoin în august 2017, printr-un soft fork – pentru a face compatibile toate nodurile din rețea, inclusiv pe cele care nu au actualizat. În timp ce multe portofele și alte servicii legate de Bitcoin și-au ajustat programele software – altele au rămas reticente din cauza riscului și al costului.

Mai mulți jucători mari ai industriei au argumentat faptul că SegWit nu s-a dus suficient de departe în rezolvarea problemei. Soluția ar putea ajuta rețeaua pe termen scurt dar la un moment dat Bitcoin se va confrunta din nou cu această limită superioară a dimensiunii.

În 2017, concomitent cu conferința Consensus din New York, organizată de CoinDesk, o nouă soluție a fost dezvăluită: SegWit 2X. Această idee – susținută de multe exchangeuri mari ale aferei crypto – combină ideea originalăSegWit cu o creștere a dimensiunii blockurilor la 2 MB – lucru care ar fi multiplicat capacitatea de a procesa tranzacții de 8 ori.

Departe de a rezolva problema, propunerea a creat și mai multă discordie. Maniera în care a fost prezentată – printr-un anunț public la o conferință foarte importantă, în loc de o propunere pe rețea; și lipsa de protecție a tranzacțiilor-replică, lucru care ar fi putut duce la cheltuirea dublă a monedelor (double spending) – pentru că tranzacțiile puteau fi validate pe ambele versiuni. Un alt criteriu important pe care comunitatea l-a refuzat a fost mutarea puterii asupra rețelei din mâinile programatorilor – în mâinile minerilor și al bussinessurilor. Toate acestea ar fi cauzat o disrupție fundamentală în rândul comunității.

Există și alte soluții propuse care sunt dezvoltate ca potențiale metode de a lărgi capacitatea blockchainului.

Semnăturile Schnorr oferă o modalitate de a consolida datele-semnătură, reducând spațiul necesar pentru a ordona tranazcțiile într-un block (și pentru a crește anonimitatea tranzacțiilor). Combinată cu SegWit, această soluție ar fi permis un număr mult mai mare de tranzacții fără a schimba limita de 1 MB.

O altă soluție utilă este Lightning Network, un protocol secund care operează peste protocolul Bitcoin, pentru a deschide canale destinate microtranzacțiilor rapide, care sunt așezate în blockchainul Bitcoin numai după ce minerii sunt pregătiți.

Progresul este accelerat în cazul soluților performante, precum Lightning Network, care folosește constant un protocol testnet pentru a se îmbunătăți. Nici potențialul semnăturilor Schnorr nu este ignorat: acesta atrage tot mai multă atenție, având multiple propuneri care detaliază funcționalitatea și integrarea.

În timp ce rolul crypto-monedei de a servi ca mecanism de plăti a fost eclipsat de potențialul pe care îl are ca activ digital sau Store of Value – nevoia unui număr mai mare de tranzacții pe secundă încă reprezintă o problemă ce trebuie rezolvată.

Ce este Lightning Network?

Abordarea scalabilității nu este o problemă ușoară pentru că nu are soluții ușoare. În 2016, doi programatori au avut o idee ingenioasă. Thaddeus Dryja și Joseph Poon au propus într-un whitepaper conceptul unui protocol numit The Lightning Network. Acesta facilita tranzacții mai rapide și mai ieftine fără a modifica dimensiunea blockului.

Rețeaua crează un strat secundar, peste blockchainul Bitcoin, care cuprinde canale generate de utilizatorii clientului Bitcoin. Alți utilizatori ai crypto-monedei pot trimite bani în stânga și în dreapta în mod sigur, fără a cunoaște sau a fi nevoie sa aibe încredere în cel de la capătul opus al tranzacției.

Aprofundăm cu ajutorul unui exemplu: să spunem că Matei lucrează de acasă pentru Marcu – îl ajută remote cu ordonarea datelor într-un tabel. În acest exemplu, Matei cade de acord să fie plătit în Bitcoin pentru orele sale de lucru. Cei doi își vor putea stabili un canal Lightning astfel încât microtranzacții din portofelul lui Marcu vor merge către adresa lui Matei după fiecare zi de lucru. Atunci când munca este încheiată, cei doi vor închide canalul iar tranzacțiile dintre ei vor fi amplasate și înregistrate permanent în blockchainul Bitcoin.

Pentru că tranzacțiile au fost efectuate doar între Matei și marcu, acestea s-au realizat instant, fără a fi nevoie să fie înregistrate pe blockchain în momentul în care au fost inițiate. Iar pentru că n-au fost imediat înregistrate pe blockchain – n-au existat nici mineri care să le stimuleze – deci taxele au fost extrem de mici sau chiar inexistente.

Cum funcționează?

Cele două părți care doresc să-și trimită tranzacții reciproc își vor crea un portofel cu multiple semnături (multisignature wallet) – adică un portofel electronic care are nevoie de mai mult de o semnătură pentru a valida o tranzacție. Acest portofel trebuie să conțină o cantitate de Bitcoin. Adresa portofelului este mai apoi salvată pe blockchainul Bitcoin. Acest lucru stabilește canalul Lightning, pe care vor avea loc tranzacțiile.

Cele două părți vor putea întreține un număr nelimitat de tranzacții fără a fi nevoie să modifice informația salvată pe blockchain. Cu fiecare tranzacție, ambele părți semnează un bilanț actualizat pentru a dovedi în permanență cât Bitcoin din portofelul respectiv îi revine fiecărei părți.

După ce una dintre părți încheie tranzacționarea, bilanțul rezultat este înregistrat pe blockchainul bitcoin. În cazul în care apare o dispută, ambele părți pot folosi bilanțul cel mai recent actualizat pentru a dovedi și recupera partea din portofel care i se cuvine.

Nu este necesară crearea unui astfel de canal pentru a tranzacționa pe layerul Lightning – plățile pot fi efectuate și prin canale cu noduri familiare. Rețeaua va găsi automat cea mai scurtă rută de la expeditor la destinatar.

Dezvoltarea acestei tehnologii a primit un impuls major odată cu adopția SegWit pe protocoalele Bitcoin și Litecoin. Fără corecția de maleabilitate a acestui upgrade, tranzacțiile pe Lightning Network ar fi fost prea riscante și lipsite de practică.

Fără securitatea blockchainului, care îi stă în spate, rețeaua Lightning nu ar fi fost la fel de sigură – lucru care implică faptul că ar fi fost intens folosită pentru microtranzacții care posedă un risc redus. Transferurile mari, care necesită multă securitate descentralizată, au șanse mult mai mari să aibe loc pe protocolul original.

Unde suntem acum?

În martie 2018, un startup din California – Lightning Labs – a anunțat lansarea unei versiuni beta a acestui software. Deși protocolul încă se află în teste, versiunea completă a acestuia rămâne destinată utilizatorilor avansați și programatorilor, care înțeleg cum funcționează acest protocol și tranzacțiile care au loc pe el.

Un studiu efectuat asupra rețelei Lightning a arătat semne de vulnerabilitate crescută, din cauza centralizării unui număr de noduri, care controla majoritatea fondurilor. Dezvoltatorii explorează în permanență noi posibilități de îmbunătățire a eficienței și intimității pentru protocol; cât și pentru implementarea unor noi tehnologii, precum semnăturile Schnorr. Cu siguranță va dura ceva până când un astfel de update să fie implementat pe întregul protocol.

Ce poți să cumperi cu Bitcoin?

Interesul comercianților de a integra Bitcoin ca metodă de plată – indiferent că vorbim de un magazin fizic sau de unul virtual – a variat mereu în funcție de volatilitatea prețului, de taxele minerilor și de adopția publicului. Un studiu efectuat în 2019 de către HSB, compania de asigurăi, arată că peste o treime din bussinessurile mici și medii din Statele Unite – acceptă crypto-monede și 51% dintre ele au cumpărat monede digitale pentru uz personal, cel puțin odată.

Pentru un comerciant care adoptă crypto-monede ca metodă de plată, avantajale sunt: tranzacțiile peste graniță și anonimitatea cumpărătorului (în cazul în care achiziția nu presupune livrarea unui produs fizic). Îmbrățișând Bitcoin, comercianții au acces la o piață mai largă și nu trebui să-și mai facă griji în privința returului banilor pentru că tranzacțiile pe blockchain sunt ireversibile.

În 2019, AT&T a fost prima rețea de telefonie mobilă din SUA care a acceptat plata abonamentului în Bitcoin.

Andrew Angelov | shutterstock

În cazul în care vă doriți să folosiți Bitcoin pentru a cumpăra cadouri, atunci Gyft și eGifter sunt cele mai bune soluții, mulțumită cardurilor-cadou pe care le vând pe site. Destinatarul se va putea bucura de cadou la aproape orice magazin online, pentru că platformele oferă o gamă largă de opțiuni.

Zborurile cu avionul sau chiar șederea la hotel – pot fi plătite cu Bitcoin. Expedia, CheapAir sau SurfAir sunt doar câteva platforme online care facilitează aceste servicii. Dacă ambițiile sunt mai înalte, se poate plăti cu Bitcoin chiar și o călătorie în spațiu, prin intermediul Virgin Galactic.

Microsoft este o altă companie majoră care acceptă Bitcoin ca metodă de plată în magazinele sale virtuale – pentru aplicații, filme, jocuri sau alte servicii digitale. Twitch – platforma aflată pe poziția de lider în rândul streamurilor redate live – acceptă Bitcoin și Bitcoin Cash pentru plata subscripțiilor.

Pe lângă aceste platforme există și o mulțime de artiști care acceptă crypto-monede în schimbul muzicii lor.

Cei care doresc să-și mobileze casa sau să cumpere un cadou special pentru cineva – pot face acest lucru prin Overstock. Firma americană este unul dintre pionerii plăților în Bitcoin: Overstock a acceptat BTC ca metodă de plată în 2014 – iar Patrick Byrne, fondatorul, este unul dintre cei mai activi susținători ai tehnologiei.

Pentru doritorii de metale prețioase – Sharp Pixley, APMEX și JM Bullion vor schimba lingouri de aur pentru Bitcoin.

Cât despre mâncare – la fel: o mulțime de restaurante acceptă Bitcoin ca metodă de plată, mai ales după ultima creștere majoră pe care a avut-o anul aceta. În SUA, PizzaForCoins le aduce pofticioșilor pizza până la ușă în schimbul crypto-monedelor.

Domeniul universiar nu rămâne în urmă la acest capitol. În ultimii ani tot mai multe universități au anunțat faptul că școlarizările private pe care le oferă pot fi plătite în Bitcoin. King’s College sau Princeton University sunt doar două exemple.

Există și firme de avocatură sau de contabilitate care își oferă serviciile în schimbul activului digital.

Nu în ultimul rând, cei generoși pot face donații în Bitcoin către organizații non-profit care acceptă crypto-moneda: BitHope, BitGive sau Fidelity Charitable.

Pentru o listă a magazinelor fizice care acceptă Bitcoin, consultați un motor specific de căutare, precum Spendabit sau CoinMap.

Cine este Satoshi Nakamoto?

Chiar dacă nu știm cine a fost Satoshi Nakamoto – știm cu certitudine ce a făcut. Nakamoto a fost inventatorul protocolului Bitcoin, cel care a publicat whitepaperul Bitcoin: A Peer-to-Peer Electronic Cash System – în noiembrie 2008. Anunțul original se găsește aici.

Ulterior, Nakamoto a eliberat prima versiune a clientului software Bitcoin în 2009, participând la stabilirea primelor noduri de rețea împreună cu cypherpuncii de pe lista de email. În cele din urmă, după ce rețeaua s-a maturat suficient încât să meargă de la sine, Satoshi s-a retras din comunitate la sfârșitul anului 2010.

Nakamoto a lucrat împreună cu programatorii la codul-sursă-deschis al crypto-monedei, însă a avut mare grijă să nu dezvăluie niciun detaliu personal. Ultima dată când cineva a mai auzit de Satoshi nakamoto – a fost în primăvara anului 2011, când acesta a spus că și-a mutat atenția către alte lucruri.

Andrew Angelov | shutterstock

A fost Satoshi Nakamoto japonez?

În japoneză Satoshi înseamnă gândire clară, înțelept. Naka înseamnă înauntru, relație iar Moto se traduce origine, fundație.

Toate aceste cuvinte se potrivesc celui care a fondat o mișcare globală proiectând un algoritm inteligent.

Nu putem știi cu certitudine dacă Satoshi Nakamoto a fost japonez sau nu. Ca fapt divers, nu putem decât să presupunem ca a fost un el. Având în vedere că avem de-aface cu un pseudonim, Satoshi Nakamoto ar putea la fel de bine să fi fost o ea sau ei.

Știe cineva cine a fost Satoshi Nakamoto?

Nu, dar tehnicile de investigare pe care oamenii le folosesc atunci când caută pe cineva – sunt mai intrigante decât răspunsul. Joshua Davis, jurnalist New Yorker, a crezut în 2011 că Satoshi Nakamoto este Michael Clear, un absolvent al departamentului de cryptografice de la Dublin’s Trinity College. Joshua a ajuns la această concluzie analizând 80,000 de cuvinte scrise de Nakamoto pe internet și căutând indicii lingvistice. Jurnalistul l-a mai suspectat și pe Vili Lehdonvirta, economist sociolog finalandez.

Amândoi au negat afirmațiile. Michael Clear a negat public că este Satoshi în 2013, la Web Summit.

Art Furnace | shutterstock

Adam Tenenberg, Fast Company, și-a exprimat la rândul său punctul de vedere, spunând că Nakamoto ar putea fi defapt 3 oameni: Neal King, Vladimir Oksman și Charles Bry. Adam și-a dat seama de acest lucru scriind fraze unice din whitepaper în google – pentru a vedea dacă au mai fost folosite și în altă parte pe internet frazele respective.

Una dintre propoziții – impractic din punct de vedere al calculului invers – s-a regăsit într-o cerere de brevet întocmită de cele 3 persoane, amintite mai sus, pentru îmbunătățirea și răspândirea cheilor de criptare. Domeniul bitcoin.org, folosit și înregistrat inițial de Satoshi pentru a publica whitepaperul – a fost înregistrat la 3 zile după depunerea patentului de mai sus.

Domeniul a fost înregistrat în Finlanda iar unul din cei 3 autori a fost acolo cu 6 luni înainte de acest eveniment. Cei implicați au negat absolut tot.

În orice caz, când bitcoin.org a fost înregistrat în 18 august 2008, persoana care a înregistrat domeniul a folosit un serviciu anonim din japonia pentru a face acest lucru și l-a găzduit tot pe un serviciu japonez de hosting. Înregistrarea siteului a fost mutată ulterior în Finlanda, în 18 mai 2011.

Alții au fost de părere că Nakamoto a fost Martii Malmi, un developer finlandez care s-a implicat în dezvoltarea Bitcoin încă de la început. El este cel care a programat prima versiune a interfaței clientului.

Jed McCaleb a reprezentat o altă posibilitate în căutarea identităților reale ale lui Satoshi. jed este un iubitor al culturii japoneze și un rezident al Japonei, care a creat Mt. Gox pentru Bitcoin. Jed a fost cofondator și pentru sistemele descentralizate de plată a celor de la Ripple Labs și Stellar. În cele din urmă s-a dovedit că nici el nu este Satoshi.

O altă teorie sugerează că doi oameni de știință – Donal O’Mahony și Michael Peirce – sunt Satoshi. Conexiunea se bazează pe o lucrare scrisă de cei doi, cu privire la plățile digitale.

În februarie 2014, Leah McGrath Goodman, reporter Newsweek, a crezut că l-a găsit pe adevăratul Satoshi Nakamoto. Dorian S. nakamoto a declarat că nici măcar nu a auzit de Bitcoin. Coincidența de nume i-a afectat intimitatea lui și a familiei sale – iar în cele din urmă Dorian a angajat un avocat pentru a scăpa de aceste probleme.

Ethan Kirschner | newsweeklied.com

Hal Finney, Michael Weber, Wei Dai și alți dezvoltatori timpurii ai protocolului Bitcoin au fost numiți Satoshi în nenumărate rânduri. Un grup de experți în lingvistică de la Aston University au crezut că Bitcoin a fost creat de Nick Szabo, bazat pe o analiză a whitepaperului.

Ce știm despre Satoshi Nakamoto?

Un lucru pe care îl știm cu certitudine, bazându-ne pe răspunsurile pe care le-au dat cei care au lucrat îndeaproape cu el, este că Satoshi a gândit foarte bine întregul sistem. Stilul său de programare nu a fost unul convențional, conform lui Jeff Garzik; în sensul că Satoshi nu aplica teste riguroase – măsuri pe care le-ai aștepta de la un inginer software.

Cât de bogat e Satoshi?

O analiză întocmită de Sergio Lerner, o figură proeminentă în sfera crypto-monedelor, sugerează că Satoshi a minat marea majoritate a primelor blockuri ale rețelei. Lucrul acesta i-a generat o avere de un milion de Bitcoin, active digitale pe care nu le-a transferat sau vândut vreodată. monedele pe care Satoshi le-a strând valorează aproximativ 55 de miliarde la prețul de azi ($55,000 per monedă Bitcoin).

Ce face Satoshi azi?

Nivemni nu știe ce face azi creatorul Bitcoin. unul dintre ultimele emailuri pe care le-a trimis unui software developer, în 23 aprilie 2011, suna așa: M-am îndreptat către alte lucruri. Bitcoin e în mâini bune cu Gavin și toți ceilalți.

Este Satoshi, defapt, statul?

Există și astfel de zvonuri. Oamenii i-au interpretat lui Satoshi numele ca însemnând inteligență centrală. Foarte probabil, aceasta este nimic mai mult decât o teorie a conspirației iar Satoshi nu are nicio legătură cu statul sau cu organismele acestuia.

O întrebare evidentă ar fi: de ce ar vrea o agenție guvernamental, precum FBI, CIA sau NSA, să creeze o monedă digitală pe care oamenii o folosesc să plătească cu scopul de a nu fi identificați? Nu le-ar complica procesul de a-i găsi pe cei care finanțează terorismul sau alte activități ilegale? Nu răspundem la această întrebare, este una retorică.

Probabil că răspunsul nu este important. Jeff Garzik, programator timpuriul al proiectului, a spus: Satoshi a publicat codul sursă tocmai pentru a nu fi nevoie să aflăm cine este, să nu fie nevoie să avem încredere în el sau să ne intereseze trecutul și pregătirea lui. Codul-sursă nu acunde secrete; este vizibil pentru toată lumea și vorbește de la sine.

Mai mult decât atât, a fost o mișcare foarte inteligentă din partea lui Satoshi să folosească un pseudonim – astfel oamenii se focusează mai mult pe creație (pe Bitcoin) decât pe creator – exact ce și-ar fi dorit Nakamoto.