Mecanismul de ardere al Ethereum este utilizat la cote maxime, deoarece rețeaua blockchain creată de Vitalik Buterin a distrus oficial peste 2 milioane de ETH din momentul în care noul mecanism a fost pus în funcțiune – în august anul trecut.
Potrivit website-ului Watch the Burn, o aplicație care monitorizează mecanismul de ardere al Ethereum, rețeaua a distrus un total de 2.004.236 de ETH de la înființare. În dolari, asta ar însemna că aproximativ 6 miliarde de dolari (la cotația actuală) au fost scoși din circulație pentru totdeauna.
Implementat în hard fork-ul London, EIP-1559 – denumirea tehnică a mecanismului de ardere – aceasta a fost doar una dintre actualizările aduse rețelei. Această propunere de îmbunătățire a Ethereum a restructurat sistemul de taxe al blockchain-ului.
În loc ca toate taxele plătite pentru executarea diferitelor operațiuni pe Ethereum să fie distribuite minerilor, EIP-1559, în esență, a împărțit aceste taxe într-o taxă de bază și bacșișuri, și doar acestea din urmă ajung către mineri.
Taxa de bază este cea care este arsă, în acest mod criptomonedele care reprezintă taxa respectivă sunt distruse și scoase din circulație.
Prin arderea criptografică se înțelege acțiunea de a trimite activele digitale către un portofel care nu are cheie de acces, astfel încât aceste tokenuri se pierd pentru totdeauna. Exercițiul se efectuează pentru limitarea monedelor în circulație și pentru crearea unui sistem deflaționist.
„Consensus Layer” și modificarea sistemului de ardere al Ethereum
Pe lângă hard fork-ul London, Ethereum urmează să realizeze cea mai importantă actualizare de până acum. Mai exact, este vorba deste noul mecanism de funcționare a blockchain-ului denumit Consensus Layer sau Ethereum 2.0 – care va îmbunătăți viteza tranzacțiilor din rețea, va reduce costurile și va elimina problema poluării mediului.
Actualizarea va modifica modelul de bază al funcționării Ethereum de la mecanismul proof of work (PoW), cel folosit și de Bitcoin pentru validarea tranzacțiilor, la cel de tip proof of stake (PoS).
În esență, mecanismul Proof-of-Stake implică selectarea validatorilor, bazată pe cantitatea de criptomonede pe care o țin la păstrare în nod. Aceste monede dintr-un nod al rețelei – pot fi puse la stake de însuși validatorul nodului sau pot fi delegate către nodul respectiv – de alți utilizatori.
La fel cum minerii sunt răsplătiți cu criptomonede pentru munca pe care au depus-o, validatorii sunt răsplătiți atunci când fac staking. Oricine deleagă criptomonede către un validator – va fi de asemenea eligibil să primească o parte din răsplată, în funcție de procentajul din nod care i se cuvine.
Acest mecanism este mai ecologic, deoarece necesită mai puțină putere de calcul pentru a atinge niveluri similare de securitate.
Un alt lucru interesant despre trecerea la proof of stake este că proof of work necesită o emisiune mai mare de ether (termenul folosit pentru a descrie criptomoneda Ethereum) pentru a stimula minerii, ce utilizează o infrastructură grea, să-și împrumute resursele și să valideze tranzacțiile în rețea. Respectiv, cu o infrastructură mai ușoară, se va emite mult mai puțin ether pentru fiecare bloc creat.
Iar emiterea a mai puțin Ether înseamnă, în același timp, că mai puțin Ethereum va fi distribuit pe piață.
Acest sistem, plus mecanismul de ardere care funcționează în prezent, va duce la arderea a mai mult Ether decât este emis, și în același timp, mult mai puțin Ether va fi distribuit pentru a păstra securitatea rețelei.
„Toate aceste modificări sunt programate pentru lansare în trimestrul doi sau eventual în trimestrul trei”, potrivit co-fondatorului Ethereum – Joe Lubin.