Definiție
Sharding-ul este o terminologie utilizată în gestionarea bazelor de date pentru a descrie fenomenul divizării fișierelor de date în părți sau unități mai mici pentru stocarea lor pe diferite servere.
Aceasta este menită să facă fișierele mai ușor de accesat și mai sigure.
În blockchain, sharding-ul este utilizat pentru a face posibilă stocarea în cloud pe rețele descentralizate.
Explicație
Există întotdeauna un efort de a crește accesibilitatea la fișierele stocate în baze de date, cu dimensiunile și numărul de utilizatori în creștere în fiecare zi. Este importantă protejarea acelor fișiere de accesarea persoanelor greșite sau de a fi deteriorate într-un fel sau altul.
O modalitate de a atinge cele două obiective este de a le împărți în mai multe părți, stocând acele părți pe diferite servere. Aceasta se numește sharding. Deși acest concept există de zeci de ani, a găsit o nouă aplicație cu invenția blockchain-ului. Cu suportul protocoalelor IPFS, a făcut posibilă stocarea în cloud pe o rețea descentralizată.
Servicii precum Storj au folosit tehnologia pentru a construi o platformă de stocare în cloud, unde, în loc ca compania să utilizeze centre de date, oamenii obișnuiți oferă spațiu de stocare celor care au nevoie de el contra cost. Fișierele sunt împărțite în numeroase bucăți și stocate în locații diferite (stocare deținută de persoane private). Aceasta înseamnă că proprietarul spațiului de stocare în care este stocată o bucată de fișier nu poate face sensul acestuia, deoarece alte părți sunt stocate în altă parte. Fiecare parte a unui fișier este păstrată în duplicate în diferite locații. Aceasta înseamnă că dacă un spațiu de stocare este offline, proprietarul fișierului îl poate accesa în continuare.
